Nu's decat un fir de praf, luat de vant si dus niciunde, oriunde...
Poate o ploaie m'ar aseza, m'ar curata de stratul gros de rugina ce se tot depune,
Sau poate ma voi transforma intr'un fir de praf ruginiu...poate asta am fost, de fapt...
Doar un fir de rugina si m'am crezut altceva...
Asa cum multe ratuste urate, isi doresc sa fie pui de lebada...si intr'o zi se trezesc ca fiind niste rate urate care scot zgomotul ala ingrozitor..mdan!!!

...cu tine traiesc, exist, iubesc...:)

Cea mai incredibila zi din viata mea...:)

Ce sa zic...
Niciodata nu am asteptat, nu am visat detaliile, nu am stiut ce inseamna defapt, doar am citit, am ascultat povestile celor din jur, am zambit, poate anumite lucruri nu le'am inteles (si am zambit iar, doar...) asta pana in clipa cand le'am trait...

Se zice ca sunt 3 etape (esentiale) prin care omul trece, sau ar trebui sa treaca: nasterea (din moment ce's aici, s'a produs deja..:))), casatoria (nu ar trebui sa fie un scop in viata, dar pentru unii...) si moartea (va fi inevitabila!)

In cazul meu nasterea a fost cu peripetii (cel putin asa mi s'a spus :))), o zi frumoasa de iarna, cu nametii mari asa cum imi plac mie, si cu surprinderea mare a mamei, ca au inselat'o toate instinctele, ca ae o fata :))...cam atat despre, mai mult nu pot spune ca, sincer, nu prea imi amintesc momentul, frumos, poate, emotionant, la fel...dar nu exista in amintirea mea decat din spusele celor din jur...:)

Casatoria...cel mai frumos, fericit moment din viata mea :)
Neasteptat, emotionant, fiecare secunda parca a durat o eternitate dar in acelasi timp, privind in urma, totul a trecut cat ai clipii...nu se pot descrie emotiile traite, doar cand imi amintesc mi se umezesc ochii si realizez ca a fost cea mai speciala clipa traita pana acum, clipa ce ma va urmarii toata viata :), clipa speciala primita in 'dar' de la iubitul meu iubit :) care a depus eforul ca ziua noastra sa fie perfecta, ca eu sa ma simt ca o printesa :); da asta e cuvantul, 'printesa'...:)

...si cum spuneam, nu ar trebui sa fie un scop in viata, dar cand se intampla ar trebui trait din plin fiecare moment, unic, de nepretuit, bineinteles doar langa persoana draga sufletului :)...tind sa vorbesc la trecut, e usor incorect...pentru ca nu a fost decat...un alt inceput al nostru...in lumea noastra...de poveste...:)

Despre, gogosi, gogosele, minciuni, minciunele...

Cum ne descurcam cu minciunile mai mari din viata noastra, cu tradarea, cuvantul incalcat sau neadevarurile cu care suntem atat de obisnuiti incat nici nu le mai vedem? Ce se intampla intr-o relatie in care unul dintre parteneri minte cu zambetul pe buze si celalalt nici nu se prinde? Vi s-a intamplat vreodata sa vi se para ca sunteti mintiti in fata, dar nu aveti nici un argument sa ripostati, nu aveti nici de unde sa apucati problema?

Cred ca suntem atat de obisnuiti cu minciuna incat putem face concesii in fata adevarului, in fata noastra. Noi singuri hotaram cat de mult putem lasa de la noi. Poti minti ca te doare capul si nu te duci la munca sau daca nu ai chef de o intalnire, de exemplu, dar te enerveaza daca cineva iti face acest lucru tie - si simti ca esti mintit. Preferam atat de mult adevarul, vrem sa ni se spuna numai adevarul, dar noi il putem ascunde, il putem ignora, il pitim in colturile sufletului nostru, il calcam putin in picioare si il inghiontim intr-un cotlon, hotarand 'generosi' cat din el putem lasa la suprafata. Si stiti care e adevarul? Ca Adevarul striga de pe casa, se vede de la o posta si tipa atat de tare ca toata luma il aude, doar noi nu... Numai noi ne inchipuim ca l-am ascuns atat de bine ca nu se prinde nimeni... De fapt il ascundem de noi insine. Si facem concesii numai fata de noi, caci altfel am fi in stare de orice ca altii sa nu ne minta.

Jocul cu Adevarul e periculos si granita dintre minciunile nevinovate si spoiala, inselatoria sau chiar incalcarea totala a auteticitatii este atat de subtire incat oricand putem pierde echilibrul... Si nici nu ne mai dam seama...Pacat

Un text intelept, curajos, adevarat ...

Scrisoare catre liceeni De Tudor Chirila Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa. Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa. Cititi.. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii? Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel.. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii. Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi. Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise. Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc. Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele. Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani. Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi. Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!! Nu va amagiti cu prezentul.... Salvati-va in viitor.. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?

Nothing Else Matters

Atat de aproape, indiferent cat de departe
fara a putea fi mai mult din inima
mereu avand incredere in cine suntem
si nimic altceva nu mai conteaza

nedeschizandu-ma niciodata in acest fel
viata e a noastra, o traim in felul nostru
toate aceste cuvinte pe care nu doar le spun
si nimic altceva nu mai conteaza

caut increderea si o gasesc in tine
ceva nou pentru noi in fiecare zi
deschide mintea pentru o vedere diferita
si nimic altceva nu mai conteaza

fara sa-mi pese de ceea ce ei fac
fara sa-mi pese de ceea ce ei stiu
dar eu stiu

atat de aproape, indiferent cat de departe
fara a putea fi mai mult din inima
mereu avand incredere in cine suntem
si nimic altceva nu mai conteaza

fara sa-mi pese de ceea ce ei fac
fara sa-mi pese de ceea ce ei stiu
dar eu stiu

nedeschizandu-ma niciodata in acest fel
viata e a noastra, o traim in felul nostru
toate aceste cuvinte pe care nu doar le spun

caut increderea si o gasesc in tine
ceva nou pentru noi in fiecare zi
deschide mintea pentru o vedere diferita
si nimic altceva nu mai conteaza

fara sa-mi pese de ceea ce ei zic
fara sa-mi pese de jocurile pe care le jaoca
fara sa-mi pese de ceea ce ei fac
fara sa-mi pese de ceea ce ei stiu
si eu stiu

atat de aproape, indiferent cat de departe
fara a putea fi mai mult din inima
mereu avand incredere in cine suntem
nu, nimic altceva nu maï conteaza

Savoir aimer

Savoir sourire
A une inconnue qui passe
N’en garder aucune trace
Sinon celle du plaisir
Savoir aimer
Sans rien attendre en retour
Ni espoir ni grand amour
Pas même l’espoir d’être aimé
Refrain:
Mais savoir donner
Donner sans reprendre
Ne rien faire qu’apprendre
Apprendre à aimer
Aimer sans attendre
Aimer à tout prendre
Apprendre à sourire
Rien que pour le geste
Sans vouloir le reste
Et apprendre à vivre
Et s’en aller
Savoir attendre
Goûter à ce plein bonheur
Qu’on vous donne comme par erreur
Tant on ne l’attendait plus
Se voir y croire
Pour tromper la peur du vide
Ancrée comme autaant de rides
Qui ternissent les miroirs
Refrain
Savoir souffrir
En silence sans murmure
Ni défense ni armure
Souffrir à vouloir mourir
Et se relever
Comme on renaît de ses cendres
Avec tant d’amour à revendre
Qu’on tire un trait sur le passé
Refrain
Apprendre à rêver
A rêver pour deux
Rien qu’en fermant les yeux
Et savoir donner
Donner sans rature
Ni demi-mesure
Apprendre à rester
Vouloir jusqu’au bout
Rester malgré tout
Apprendre à aimer
Et s’en aller
Et s’en aller

As vrea..

aş vrea să zbor pe o petală

şi să ajung în palma ta...

aş vrea să pot privi

privirea ta...

Edith Södergran

Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului;
am lasat-o pe-o stînca, pe tarm,
si-am venit la tine goala ca o femeie.
Si ca o femeie m-am asezat la masa ta,
am baut vin cu tine si-am sorbit din parfumul de roze.
M-ai gasit frumoasa, mi-ai spus ca m-asemuiam
unei fiinte vazute în vis,
am uitat totul, am uitat copilaria, caminul,
nu-ti stiam decît mîngîierile ce ma tineau prizoniera.
Si tu ai luat surîzînd o oglinda si m-ai rugat:
priveste-te-n ea!
Am vazut ca umerii mei erau facuti din pulbere
si cadeau în pulbere,
am vazut ca frumusetea mi-era bolnava si nu voia
decît sa dispara,
O, strînge-ma tare în brate, atît de tare încît sa
nu-mi mai trebuie nimic altceva.

Tăcerea trandafirilor

Respir tăcerea trandafirilor...
lasă-mă să simt parfumul lor prelingându-se pe gâtul meu,
printre spini şi petale -
stropii de rouă prinşi între gene
primeşte-i în buchetul palmelor tale reci...
lasă-i să cadă într-un izvor de iubire
fără de noapte /fără de soare sau nori /fără de zi sau lumină
peste umbrele noastre

m-aş transforma

m-aş face fir şi m-aş despica
numai ca tu să mă împleteşti -
moale şi cuminte

m-aş fărâmiţa şi aş fi nisip
numai să curg printre degetele tale -
fierbinte şi ascultatoare

m-aş înnoda eşarfă
numai să îţi simt căldura -
timidă şi a ta


m-aş face iarbă
numai să te întinzi cu braţele sub cap
şi lună m-aş face
numai să mă priveşti -
iubitoare şi supusă

da... atunci m-aş transforma -
dacă m-ai iubi

:)

"Cand o usa se inchide in viata, o alta se deschide pentru noi. Dar adesea privim prea mult in urma si nu vedem usa care conteaza pentru viitor" (Helen Keller)

Timpul...

Opriti timpul
A devenit apasator
Trece fara sens, fara directie, fara...
As vrea sa stea in loc
Sa iasa un soare rosu din mare
Sa imi pierd gandul , sa imi pierd somnul, sa pierd tot ce'i rau, urat si fara culoare, sa ma pierd...
Sa simt nisipul rece al diminetii si briza sarata, sa mor si sa renasc...
Sau poate aici e tot, poate suntem programati asemeni unor robotei ...bleah...

Zbor...

eliberează-mi zborul
să pot să urc, să cobor, să mor uneori
ca un vultur pe stâncă
precum zorile pe drum cu ziua
aşteaptă-mă la margine de timp
când spaţiul te va strânge
caută-mă, vom fi aripi
nicăieri cerul nu va fi mai cuprinzător
redă-mă mie, ţie
nu-mi spune c-am greşit
m-am frânt în adâncul uneia încercând să te ating

:)

"Ai grija ce gandesti, gandurile tale devin cuvinte.

Ai grija ce spui, cuvintele devin actiuni.

Ai grija ce faci, actiunile devin obiceiuri.

Ai grija ce obisnuiesti sa faci, obisnuintele devin caracter.

Analizeaza-ti caracterul, iti devine destin.!"

(Frank Outlaw)

Fluturaşul Tău :)

Sunt un fluture venit din amintire

Am aripi roşii desenate din iubire
Stropşorii argintii de puritate
Mi i-ai pictat în somnul din fiecare noapte.
Antenele sunt zâmbetele tale
Iar jocul tău, zig-zagul ce-l fac din floare-n floare.
Adesea-s lângă tine dar doar cât o sclipire.
Sunt fluturaşul tău venit din amintire!

"Cauta sa prinzi luna de pe cer; chiar daca nu vei reusi, vei fi un timp printre stele!"

1

De ce am aparut ?

Din nevoia de a lasa ceva, poate, sau asa pentru a umple pur si simplu "timpul" :)